Blog Psinergic

  „Mă aflu într-o închisoare comunistă, pe un „ţambal” din lemn umed și cu miros de mucegai. E miezul nopții. Nu pot sa adorm. Încerc să las greutăţile zilei, să ignor durerile trupului chinuit de monştrii în uniformă. Încerc să mă rog la Dumnezeu după obicei, dar mintea parcă nu mă ajută. În libertate nu mi-am deprins inima să se roage în locul minţii şi acum, convorbirea mea cu Dumnezeu depinde de o minte limpede. Încerc să mă reîncarc puţin din gânduri închipuite. Nici nu îmi dau seama dacă stau cu ochii deschişi. În celulă oricum este beznă ca în mormânt. Avem totuşi câteva ore de linişte, numai pentru că îi ia şi pe gardieni somnul, nu de grija noastră. Stau pe scaune în harnaşamentele lor înarmate şi moţăie iepureşte să nu îi prindă vreun control inopinat de la superiori. Nu se aud decât gemetele înăbuşite ale deţinuţilor suferinzi, din când în când paşi târâţi pe ciment şi zgomote dinspre latrină. Aici poţi fi să liber să visezi cu ochii deschişi, este singura libertate pe c...

    Mă mir de înverșunarea unora în lupta lor cu Dumnezeu. Seamănă cu Iacov, cel care s-a luptat cu Peniel noaptea. Doar că ei nu sunt aleși. ”Dar s-a sculat noaptea şi luând pe cele două femei ale sale şi pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai săi, a trecut Iabocul prin vad. Iar după ce i-a luat şi i-a trecut râul, a trecut şi toate ale sale. Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor. Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el. Şi i-a zis: "Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!" Iacov I-a răspuns: "Nu Te las până nu mă vei binecuvânta". Şi l-a întrebat Acela: "Care îţi este numele?" Şi el a zis: "Iacov!" Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!" (Geneza, 32-28)   Deci un pământ...

  Am fost întrebat ce înseamnă educația religioasă pentru copiii noștri. Nu mi-am pus niciodată această întrebare, pentru că i-am adus pe copii la biserică duminică de duminică și în sărbătorile ortodoxe. După Sfântul Botez, aceștia au participat, în mod constant, la slujbele bisericești, nu știm cum ar fi fost altfel, pentru că noi nu ne-am propus să avem în vedere o educație religioasă pentru copiii noștri, ca altă metodă de   parenting,   separată de preocupările noastre curente, de obiceiurile noastre. Am căutat ca în toate aspectele vieții să-i învățăm pe copii ceea ce știam și făceam noi. Astfel încât, privind retrospectiv, putem spune că educația religioasă transmisă copiilor noștri, în mod natural, ne-a ajutat: ...în reglajele fine ale unor comportamente. De câte ori am epuizat argumentele părintești, găseam de fiecare dată motivația întru Hristos, Care este adevăratul Frate-mai-mare, iubitor, ubicuu si atoatevăzător; ...să întărim normele morale transmise acasă, ...