SUNGAZING – PRIVITUL SOARELUI CA TERAPIE
Am căutat câteva informații despre terapia privitului la soare.
Informațiile găsite și publicate aici trebuie privite sub rezerva neconfirmării unor studii științifice validate. De ce le fac cunoscute? Pentru că ideea îmi place și pentru că ceva adevăr trebuie să existe. Soarele este sursa veiții pe pământ. Ideea că mâncarea pe care o mâncăm este produs al Soarelui, mi-a plăcut.
Privitul soarelui (supranumit şi „înghițirea soarelui” sau "Sunglazing" în engleză) reprezintă o practică de captare treptată a luminii solare prin intermediul sistemului olfalmologic în momentele zilei în care emisiile de radiații ultraviolete sunt cel mai scăzute – la răsărit şi la apus. Această practică presupune câteva reguli fundamentale.
1. în prima oră după momentul apusului sau înainte de răsărit pentru a nu suprasolicita ochii.
2. cu tălpile goale, pentru că picioarele să se afle în contact direct cu solul, fie că este vorba de nisip, nămol sau praf.
3. creşterea treptată a timpului petrecut privind soarele, pornind de la 10 secunde în prima zi şi adăugând zilnic câte 10 secunde. Sursele susţin că practicarea privitului soarelui nu implică niciun fel de riscuri atât timp cât se respectă aceste trei reguli.
Ucraineanul Nikolai Dolgoruky se autoproclama un „înghiţitor de soare”. Acesta practică privitul soarelui de 12 ani încoace şi susţine că, încă de la început, obţine o mare parte din energia necesară vieţii din energia solară.
Alţi adepţi au declarat că au încetat să mai aibă nevoie de hrană după numai 9 luni de practicare continuă a privitului soarelui (la pragul de 9 luni, practicanţii ajung să desfăşoare zilnic această practică timp de 44 de minute). După aceste prime 9 luni de practică, tot ce trebuie să faci ca să desăvârşeşti tehnica este să te plimbi desculţ direct pe pământ timp de 45 de minute pe zi, 6 zile la rând.
CE TRANSFORMĂRI SUFERĂ CORPUL ÎN TIMPUL ŞEDINŢELOR DE PRIVIRE A SOARELUI?
„Doar 30 de secunde de lumina soarelui, dimineața devreme, ar putea reduce semnificativ șansele de a dezvolta majoritatea tipurilor de cancer, sugerează cercetările timpurii ale unui specialist oncolog din Marea Britanie.
În cercetările sale, dr. Mohammad Muneeb Khan, din Regatul Unit, susține că expunerea la mai puțin de jumătate de minut la radiația din zona infraroșu apropiat (NIR) a luminii soarelui, între răsărit și ora 9 a.m. poate oferi un nivel mai ridicat de protecție adulților și copiilor decât consumul zilnic a 2.500 de banane sau un kilogram de nuci braziliene.
Ieșirea afară din casă în acest interval orar ar putea reduce șansele de a dezvolta cancer, de la 1 din 2, la 1 din 10, un inhibitor mai eficient decât orice altă măsură preventivă.
NIR, care este invizibilă pentru ochiul uman, este cea mai eficientă în zori, efectul său benefic scăzând treptat pe parcursul zilei, pe măsură ce corpul uman devine mai puțin receptiv la aceasta.
Absorbția NIR, dimineața devreme, determină organismul să elibereze un val de melatonină, un antioxidant natural de două ori mai puternic decât vitamina E, care neutralizează toxinele și previne mutațiile genetice care cauzează cancer, spune dr. Khan.
Expunerea la NIR în orice alt moment al zilei duce în continuare la producția de melatonină, dar în cantități insuficiente pentru a repara și proteja în mod adecvat celulele.
Potrivit dr. Khan, oncolog clinician consultant la Centrul Queen de Oncologie și Hematologie de la Spitalul Castle Hill considerat unul dintre cei mai importanți experți din lume în prevenirea cancerului la adulți, expunerea la NIR de dimineață ar putea reprezenta „detoxifierea supremă”.
Studiile recente asupra NIR sunt „foarte convingătoare” încât acum îi îndeamnă pe oameni să facă o plimbare dimineața devreme – sau pur și simplu să stea afară – ca parte din rutina lor de zi cu zi, spune medicul.”
Treptat, energia solară activează creierul. Primul efect este acela de deconectare a minţii de la stres şi griji, întrucât sentimentele de grijă şi nelinişte sunt alimentate de energia obţinută prin alimente. Pentru faptul că alimentele pe care le consuma şi-au obţinut deja energia vitală de la soare, se spune că înghiţitorii de soare ar putea accesa în mod direct această energie, fără a mai necesita digestia lor. Deşi se spune că senzaţia de foame se estompează treptat, este perfect în ordine să continui să mănânci în mod normal în primele faze până la pierderea totală a poftei de mâncare.
Un alt beneficiu care se instalează în fazele iniţiale ale acestei practici consta în creşterea încrederii în sine şi a abilitaţilor de rezolvare a problemelor, datorate mai ales eliberării de frici şi de griji. La început, mai toţi practicanţii manifesta stări de psihoza mai mult sau mai puţin pronunţate, dar acestea dispar în primele luni de privire a soarelui, fiind înlocuite de optimism şi echilibru psihic. La finalul pragului de 3 luni, timpul zilnic de expunere la soare a organelor de văz ajunge să fie de 15 minute.
Mărturiile asupra privitului soarelui susţin că toate calităţile negative ale practicanţilor se estompează treptat până ce, în final, rămân doar calităţile pozitive, întrucât „calităţile negative” se dezvolta doar în absenţa luminii solare. Calităţile negative precum frică, furia, gelozia, pofta carnală, sunt înlocuite de încrederea în sine şi o „cunoaştere spirituală” care îi ajută pe practicanţi să abordeze mult mai uşor problemele cu care se confruntă.
La pragul cuprins între 3 şi 6 luni de privire a soarelui, studiile arată ca bolile fizice încep să se vindece. Se spune că atunci când timpul zilnic de expunere la soare creşte la 30 de minute, creierul este inundat de toate culorile soarelui. Adepţii terapiilor prin culoare susţin că această practică funcţionează prin faptul că aduce culorile potrivite la organele bolnave care suferă de un deficit de o anumită culoare.
De exemplu, se spune că în bolile hepatice există un deficit de verde. Rinichii au nevoie de culoarea roşie, iar inima de culoarea galbenă. Se spune că toate organele şi toate sistemele corporale răspund la diferite culori din spectrul luminii albe, motiv pentru care se şi recomandă ca alimentaţia să fie alcătuită din hrană de toate culorile. Pe timpul primelor 3-4 luni de practicare a tehnicii de înghiţire a soarelui, se recomandă şi efectuarea de exerciţii de autosugestie pentru a asigura vindecarea bolilor şi afecţiunilor atât perceptibile cât şi imperceptibile.
După pragul de 6 luni, se spune că energia stocată în decursul practicilor nu mai este folosită în scopul reparării trupului şi a minţii, ci poate fi canalizată înspre dobândirea de abilităţi supranaturale.
CE REPREZINTĂ VINDECAREA CORPORALĂ?
La pragul cuprins între 7 şi 8 luni de privire a soarelui, la care şedinţele ajung să dureze 35 de minute pe zi, nevoia şi dorinţa de hrană încep să scadă substanţial. Potrivit adepţilor acestei practici, nu mai este nevoie de hrană pentru menţinerea corpului, ci numai de energie, acea energie pe care o furnizează razele solare. La pragul de 9 luni, gustul şi aroma alimentelor, precum şi foamea şi poftă de orice fel de alimente vor fi dispărut complet.
Practicanţii care ajung la acest nivel mărturisesc că încep să simtă cum creierul le este pur şi simplu „invadat de energie”. După cele 9 luni de privire a soarelui, adică odată ajuns la pragul de 44 de minute de practică pe zi, se recomandă să întrerupi această formă de practică şi să îţi canalizezi atenţia asupra elementului pământ.
Timp de 6 zile fără întrerupere, adepţii trebuie să se plimbe desculţi pe pământ timp de 45 de minute pe zi. Pe durata acestor plimbări în tălpile goale, se spune că este activată glanda pineală. Specialiştii susţin că fiecare deget de la picior este conectat la o anumită glanda corporală şi că, prin intermediul plimbărilor în tălpile goale, acestea pot fi activate.
Se crede că degetul mare se afla în aliniament cu glanda pineală, degetul arătător cu glanda pituitară, cel mijlociu cu hipotalamusul, cel inelar cu talamusul, iar degetul mic cu amigdala. Se speculează că plimbările desculţe sub lumina soarelui creează un câmp magnetic în jurul corpului care reîncarcă creierul şi întregul organism.
Dacă poţi întreprinde zilnic plimbări desculţe de 45 de minute neîntrerupt timp de un an, ai reuşit să atingi un prag extraordinar! Din acel moment, ca să îţi menţii capacităţile dobândite mai sunt necesare doar şedinţe de întreţinere de 3-4 zile pe săptămână.
EXISTĂ ŞI PERICOLE ÎN PRACTICAREA ACESTEI TEHNICI?
Medicii generalişti şi medicii oftalmologi avertizează asupra privitului direct la soare, susţinând că acest lucru poate vătăma retina. Totuşi, atunci când aceste practici sunt efectuate în mod corect şi la momentul oportun al zilei, studiile au arătat că nu există niciun fel de riscuri. Persoanele care practică această tehnică de ani de zile nu au prezentat niciun fel de probleme de vedere la consultaţiile oftalmologice. Totuşi, novicilor li se recomandă să se supună controalelor de acest fel în primele săptămâni de practică pentru un plus de siguranţă.
Concluzii
Reţine că trebuie să începi prin a practica această tehnică doar timp de 10 secunde în prima zi, apoi să adaugi zilnic câte 10 secunde. După 90 de zile de privire a soarelui, prag la care şedinţele zilnice vor ajunge să dureze 15 minute, poţi întrerupe această tehnică pentru a trece la etapa de mers desculţ câte 45 de minute pe zi timp de 6 zile. Iar odată ajuns în acest punct, cu siguranţă că întreprinderea zilnică a câte unei plimbări de o oră timp de un an neîntrerupt nu ar trebui să mai reprezinte o provocare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu